Dex.Ro Mobile
OSCILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „oscilație”, „oscilator”, „oscilatoriu”. [Var. oscil-. / < fr., it. oscilo-, cf. lat. oscillatio, fr. oscillation, it. oscillazione]. (Sursa: DN )

OSCIL(O)- elem. „oscilație”. (< fr. oscill/o/-, cf. lat. oscillare, a se balansa) (Sursa: MDN )

OSCÍLĂ, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmură împodobit cu o mască în relief, care era atârnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. – Din lat. oscillum, fr. oscille. (Sursa: DEX '98 )

OSCÍLĂ s.f. Mască a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendată în case pentru a îndepărta relele. [< lat. oscillum, fr. oscille]. (Sursa: DN )

OSCÍLĂ s. f. (la romani) mască a lui Saturn sau a lui Bacus, suspendată în casă pentru a îndepărta relele. (< lat. oscillum, fr. oscille) (Sursa: MDN )

oscílă s. f., g.-d. art. oscílei; pl. oscíle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
oscilă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular osci oscila
plural oscile oscilele
genitiv-dativ singular oscile oscilei
plural oscile oscilelor
vocativ singular oscilă, oscilo
plural oscilelor

oscilo   invariabil