Dex.Ro Mobile
OSANÁ, (1) osanale, s. f., (2) interj. 1. S. f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osána] – Din sl. osanna. (Sursa: DEX '98 )

OSÁNA interj. (BIS.) laudă!, mărire!, slavă! (Sursa: Sinonime )

osaná s. f., pl. osanále (Sursa: Ortografic )

OSANÁ1 interj. înv. (se folosește ca exclamație în imnurile religioase) Laudă! Mărire! Slavă! [Acc. și osána] /<sl. ossana (Sursa: NODEX )

OSANÁ2 ~le f. mai ales la pl. Laudă exagerată. ◊ A cânta ~le cuiva a ridica în slăvi pe cineva; a lăuda prea mult; a elogia. /<sl. ossana (Sursa: NODEX )

OSANÁLE s. pl. aclamații (pl.), ovații (pl.), urale (pl.), (rar) vivat. (Mulțimea îl întâmpina cu ~.) (Sursa: Sinonime )

osána/osaná interj. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
osana   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular osana osanaua
plural osanale osanalele
genitiv-dativ singular osanale osanalei
plural osanale osanalelor
vocativ singular osana
plural osanalelor

osana   invariabil