OSÂNDÍRE,osândiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei; condamnare. ♦ (Înv.) Necaz, suferință. ◊ Loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – V. osândi. (Sursa: DEX '98 )
OSÂNDÍRE s. v. condamnare. (Sursa: Sinonime )
OSÂNDÍRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare. (Sursa: Sinonime )
osândíre s. f., g.-d. art. osândírii; pl. osândíri (Sursa: Ortografic )
OSÂNDÍ,osândesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦ P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din sl. osonditi. (Sursa: DEX '98 )
A OSÂNDÍ ~ésctranz. pop. 1) (persoane vinovate) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a supune unei osânde; a condamna. 2) (fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a stigmatiza; a blama; a înfiera. 3) (persoane) A face să se osândească. /<sl. osonditi (Sursa: NODEX )
A SE OSÂNDÍ mă ~éscintranz. pop. A îndeplini o muncă istovitoare. /<sl. osonditi (Sursa: NODEX )
OSÂNDÍ vb. v. condamna. (Sursa: Sinonime )
OSÂNDÍ vb. v. blama, condamna, constrânge, dezaproba, forța, înfiera, obliga, proscrie, reproba, respinge, sili, stigmatiza. (Sursa: Sinonime )
osîndí (osândésc, osândít), vb. – A condamna, a pedepsi. Sl. osęditi, osęždą (Miklosich, Slaw. Elem., 59; Cihac, II, 231; Byhan 231). – Der. osîndă, s. f. (pedeapsă, condamnare); osîndit, s. m. (condamnat). (Sursa: DER )
osândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osândésc, imperf. 3 sg. osândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. osândeáscă (Sursa: Ortografic )
