ORTOSTATÍSM s. n. (Med.) Menținere a corpului în poziția verticală. – Din fr. orthostatisme. (Sursa: DEX '98 )
ORTOSTATÍSM s.m. Poziția verticală, în picioare, a corpului. [< fr. orthostatisme]. (Sursa: DN )
ORTOSTATÍSM s. n. poziție verticală a corpului uman. (< fr. orthostatisme) (Sursa: MDN )
ortostatísm s. n. (Sursa: Ortografic )
| ortostatism substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ortostatism | ortostatismul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | ortostatism | ortostatismului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
