ORTOPEDAGOGÍE s.f. Arta de a corija tulburările pedagogice prezente la copiii dificili. [Gen. -iei. / < fr. orthopédagogie]. (Sursa: DN )
ORTOPEDAGOGÍE s. f. disciplină care studiază și corectează defecte de educație. (< fr. orthopédagogie) (Sursa: MDN )
ortopedagogíe s. f., art. ortopedagogía, g.-d. art. ortopedagogíei (Sursa: Ortografic )
| ortopedagogie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ortopedagogie | ortopedagogia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | ortopedagogii | ortopedagogiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | ortopedagogie, ortopedagogio |
| plural | — |
