ORTOLOGÍE s.f. Arta de a vorbi corect. [Gen. -iei. / < fr. orthologie, cf. gr. orthos – drept, logos – cuvânt]. (Sursa: DN )
ORTOLOGÍE s. f. arta de a vorbi corect. (< fr. orthologie) (Sursa: MDN )
ortologíe s. f., g.-d. art. ortologíei (Sursa: Ortografic )
| ortologie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ortologie | ortologia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | ortologii | ortologiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | ortologie, ortologio |
| plural | — |
