ORTODRÓM, -Ă adj. (despre influxul nervos) care se propagă normal, în sens aferent sau eferent. (< fr. orthodrom) (Sursa: MDN )
| ortodrom adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ortodrom | ortodromul | ortodromă | ortodroma |
| plural | ortodromi | ortodromii | ortodrome | ortodromele |
| genitiv-dativ | singular | ortodrom | ortodromului | ortodrome | ortodromei |
| plural | ortodromi | ortodromilor | ortodrome | ortodromelor |
| vocativ | singular | ortodromule | ortodromo |
| plural | ortodromilor | ortodromelor |
