ORTODONȚÍE s. f. Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ORTODONȚÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [Gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ORTODONȚÍE s. f. metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ortodonțíe s. f. (sil. mf. ort-), art. ortodonțía, g.-d. ortodonțíi, art. ortodonțíei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard