ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ORTOCÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al segmentelor de dreaptă care reprezintă înălțimile unui triunghi sau ale unui tetraedru. [Pl. -re. / < fr. orthocentre, cf. gr. orthos – drept, kentron – centru]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ORTOCÉNTRU s. n. punct de intersecție a celor trei înălțimi ale unui triunghi sau tetraedru. (< fr. orthocentre) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ortocéntru s. n., pl. ortocéntre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ORTOCÉNTRU ~e n. Punct de intersecție a înălțimilor unui triunghi. /<fr. orthocentre (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard