Dex.Ro Mobile
ÓRTIC, ortice, adj. (În sintagma) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. – Din fr. orthique. (Sursa: DEX '98 )

ÓRTIC, -Ă adj. (Mat.) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. [< fr. orthique]. (Sursa: DN )

ÓRTIC adj. (mat.) triunghi ~ = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. (< fr. orthique) (Sursa: MDN )

órtic adj. n., pl. órtice (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ortic   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ortic orticul
plural ortice orticele
genitiv-dativ singular ortic orticului
plural ortice orticelor
vocativ singular
plural