ORTÁC, ortaci, s. m. (Reg.) Tovarăș (de drum, de muncă etc.); camarad; p. ext. prieten. ♦ (Glumeț) Iubit, drăguț. ♦ Asociat, părtaș. – Din scr. ortak. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ORTÁC s. v. amic, asociat, camarad, părtaș, prieten, tovarăș. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ortác s. m., pl. ortáci (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ORTÁC ~ci m. reg. Părtaș la o acțiune comună. /<sb. ortak (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard