ORONÍMIC, oronimice, s. n. Denumire toponimică pentru formele de relief. – Din oronimie. (Sursa: DEX '98 )
ORONÍMIC, -Ă adj. (Lingv.) Care denumește un munte. // s.n. Denumire topică pentru formele de relief. [Cf. fr. oronymique]. (Sursa: DN )
ORONÍMIC, -Ă s. n., adj. (cuvânt) care denumește o formă de relief; oronim. (< fr. oronymique) (Sursa: MDN )
oronímic s. n., pl. oronímice (Sursa: Ortografic )
ORONÍMIC ~ce n. Cuvânt prin care se denumește o formă de relief. /Din oronimie (Sursa: NODEX )
| oronimic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | oronimic | oronimicul | oronimică | oronimica |
| plural | oronimici | oronimicii | oronimice | oronimicele |
| genitiv-dativ | singular | oronimic | oronimicului | oronimice | oronimicei |
| plural | oronimici | oronimicilor | oronimice | oronimicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
