OROLÓGIU,orologii, s. n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio. (Sursa: DEX '98 )
OROLÓGIUs.n. Ceas de dimensiuni mari așezat de obicei pe o clădire mare. ♦ (Liv.) Ceas. [Pron. -giu. / < fr. horloge, it. orologio, cf. gr. hora – oră, lego – spun]. (Sursa: DN )
OROLÓGIUs. n. ceas de dimensiuni mari pe fațada unei clădiri, pe un perete etc. (< lat. horologium it. orologio) (Sursa: MDN )
OROLÓGIU s. (înv.) orologhion, (înv., în Mold.) ornic. (Un ~ pe fațada primăriei.) (Sursa: Sinonime )
orológiu (orológii), s. n. – Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216). (Sursa: DER )
orológiu s. n. [-giu pron. -giu], art. orológiul; pl. orológii, art. orológiile (sil. -gi-i-) (Sursa: Ortografic )
OROLÓGIU ~im. Ceas de dimensiuni mari, fixat în locuri publice (pe fațada unei clădiri sau pe un turn) ori pe un perete interior și prevăzut, de regulă, cu un mecanism sonor, care anunță principalele unități de timp. [Sil. -giu] /<lat. horologium, it. orologio (Sursa: NODEX )
