OROLOGERÍE, (2) orologerii, s. f. (Înv.) 1. Meseria ceasornicarului. 2. Ceasornicărie. – Din fr. horlogerie (după orologiu). Cf. it. orologeria. (Sursa: DEX '98 )
OROLOGERÍE s.f. Tehnica fabricării și a reparării ceasornicelor. [Gen. -iei, var. orlogerie s.f. [< fr. horlogerie, it. orlogeria]. (Sursa: DN )
OROLOGERÍE s. f. tehnica fabricării și reparării ceasurilor, a pendulelor, ceasornicărie. (< fr. horologerie) (Sursa: MDN )
OROLOGERÍE s. v. ceasornicărie. (Sursa: Sinonime )
orologeríe s. f., art. orologería, g.-d. art. orologeríei; (ateliere, magazine) pl. orologeríi, art. orologeríile (Sursa: Ortografic )
| orologerie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | orologerie | orologeria |
| plural | orologerii | orologeriile |
| genitiv-dativ | singular | orologerii | orologeriei |
| plural | orologerii | orologeriilor |
| vocativ | singular | orologerie, orologerio |
| plural | orologeriilor |
