OROGRAFÍE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de relief ale uscatului. – Din fr. orographie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OROGRAFÍE m. Ramură a geografiei fizice, care se ocupă cu studiul formelor de relief (după altitudine); hipsografie. /<fr. orographie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OROGRAFÍE s.f. Parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. [Gen. -iei. / < fr. orographie, cf. gr. oros – munte, graphein – a descrie]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OROGRAFÍE s. f. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ◊ totalitatea munților unei regiuni, unei țări. (< fr. orographie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OROGRAFÍE s. v. hipsografie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

orografíe s. f. (sil. -gra-), art. orografía, g.-d. orografíi, art. orografíei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard