Dex.Ro Mobile
OROGENÉZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse. (Sursa: DEX '98 )

OROGENÉZĂ f. Proces geologic de formare a munților. /<fr. orogénese (Sursa: NODEX )

OROGENÉZĂ s.f. Totalitatea fenomenelor geologice care au determinat formarea munților; orogenie. [< fr. orogenèse, cf. gr. oros – munte, genesis – naștere]. (Sursa: DN )

OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse) (Sursa: MDN )

OROGENÉZĂ s. (GEOL.) orogenie. (Sursa: Sinonime )

orogenéză s. f. geneză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
orogeneză   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orogene orogeneza
plural orogeneze orogenezele
genitiv-dativ singular orogeneze orogenezei
plural orogeneze orogenezelor
vocativ singular orogeneză, orogenezo
plural orogenezelor