OROGENÉTIC, -Ă, orogenetici, -ce, adj. Orogenic. – Din orogeneză (după genetic). (Sursa: DEX '98 )
OROGENÉTIC, -Ă adj. Orogenic. [Cf. germ. orogenetisch]. (Sursa: DN )
OROGENÉTIC, -Ă adj. referitor la orogeneză; orogenic. (< germ. orogenetisch) (Sursa: MDN )
OROGENÉTIC adj. v. orogenic. (Sursa: Sinonime )
orogenétic adj. → genetic (Sursa: Ortografic )
OROGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) v. OROGENIC. /Din orogeneză (Sursa: NODEX )
| orogenetic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | orogenetic | orogeneticul | orogenetică | orogenetica |
| plural | orogenetici | orogeneticii | orogenetice | orogeneticele |
| genitiv-dativ | singular | orogenetic | orogeneticului | orogenetice | orogeneticei |
| plural | orogenetici | orogeneticilor | orogenetice | orogeneticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
