ORIZONTÁL, -Ă, orizontali, -e, adj. (Despre o dreaptă sau un plan; p. ext. despre direcția unei mișcări) Care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care este într-o astfel de poziție. – Din fr., germ. horizontal. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ORIZONTÁL, -Ă adj., s.f. (Dreaptă, plan) paralel(ă) cu suprafața unui lichid în echilibru. [Cf. fr., germ. horizontal]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ORIZONTÁL, -Ă I. adj. s. f. (dreaptă, plan) paralel cu suprafața unui lichid în echilibru. II. adj. referitor la orizont (1). (< fr., germ. horizontal, germ. Horizont, it. orizonte) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

orizontál adj. m., pl. orizontáli; f. sg. orizontálă, pl. orizontále (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ORIZONTÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care este paralel cu orizontul. Linie ~ă. A plana ~. /<germ., fr. horizontal (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard