ORIENTÁȚIE, orientații, s. f. (Înv.) Orientare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientation. (Sursa: DEX '98 )
ORIENTÁȚIE s.f. (Rar) Orientare. [< fr. orientation]. (Sursa: DN )
orientáție s. f. (sil. -ri-en, -ți-e), art. orientáția (sil. -ți-a), g.-d. art. orientáției; pl. orientáții art. orientáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
| orientație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | orientație | orientația |
| plural | orientații | orientațiile |
| genitiv-dativ | singular | orientații | orientației |
| plural | orientații | orientațiilor |
| vocativ | singular | orientație, orientațio |
| plural | orientațiilor |
