ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ORGÓLIU s.n. Mândrie, vanitate, trufie. [Pron. -liu, pl. -ii. / < it. orgoglio, cf. fr. orgueil]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ORGÓLIU s. n. mândrie exagerată; vanitate, trufie. (< it. orgoglio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ORGÓLIU s. v. îngâmfare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

orgóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. orgóliul; pl. orgólii, art. orgóliile (sil. -li-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ORGÓLIU ~i n. Opinie foarte avantajoasă, de cele mai multe ori exagerată, asupra valorii sau importanței personale, care depășește aprecierile altora. [Sil. -liu] /<it. orgoglio (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard