- A ține capul sus sau a se ține cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios
ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; mândru, încrezut, trufaș, îngâmfat. [Pr.: -li-os] – Orgoliu + suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux. (Sursa: DEX '98 )
ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de orgoliu; mândru, trufaș. [Pron. -li-os. / < orgoliu + -os, cf. it. orgoglioso]. (Sursa: DN )
ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaș. (< it. orgoglioso) (Sursa: MDN )
ORGOLIÓS adj. v. îngâmfat. (Sursa: Sinonime )
Orgolios ≠ modest (Sursa: Antonime )
orgoliós adj. m. (sil. -li-os), pl. orgolióși; f. sg. orgolioásă, pl. orgolioáse (Sursa: Ortografic )
ORGOLIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are mult orgoliu; cu mult orgoliu; vanitos; infatuat; trufaș. [Sil. -li-os] /orgoliu + suf. ~os (Sursa: NODEX )
| orgolios adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | orgolios | orgoliosul | orgolioasă | orgolioasa |
| plural | orgolioși | orgolioșii | orgolioase | orgolioasele |
| genitiv-dativ | singular | orgolios | orgoliosului | orgolioase | orgolioasei |
| plural | orgolioși | orgolioșilor | orgolioase | orgolioaselor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
