ORFÉVRU, orfevri, s. m. (Livr.) Meșter care lucrează orfevrărie; aurar. – Din fr. orfèvre. (Sursa: DEX '98 )
ORFÉVRU s.m. (Franțuzism) Meșter care lucrează obiecte de aur sau de alte metale prețioase; aurar. [< fr. orfèvre]. (Sursa: DN )
ORFÉVRU s. m. 1. meșter în lucrări de orfevrărie. 2. (fig.) artist subtil. (< fr. orfèvre) (Sursa: MDN )
orfévru s. m., pl. orfévri (Sursa: Ortografic )
ORFÉVRU ~i m. Lucrător specializat în confecționarea obiectelor de artă aplicată, din metal prețios. [Sil. -vru-] /<fr. orfevre (Sursa: NODEX )
| orfevru substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | orfevru | orfevrul |
| plural | orfevri | orfevrii |
| genitiv-dativ | singular | orfevru | orfevrului |
| plural | orfevri | orfevrilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
