ORDONÁTĂ, ordonate, s. f. (Mat.) A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spațiu. ♦ Înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. – Din fr. ordonnée. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ORDONÁTĂ s.f. Una dintre cele două coordonate (cea verticală) care servesc pentru a determina poziția unui punct. ♦ Ordonată balistică = înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. [Cf. fr. ordonnée]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ordonátă (mat.) s. f., pl. ordonáte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ORDONÁT, -Ă ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonné. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ORDONÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ORDONÁTĂ ~e f. mat. Una dintre cele două linii (cea verticală) care determină poziția unui punct pe un plan; a doua coordonată carteziană a unui punct din plan. /<fr. ordonnée (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ORDONÁT, -Ă adj. Dispus, așezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ORDONÁT, -Ă I. adj. dispus, așezat în ordine. ◊ bine îngrijit, pus la punct. ♦ (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Ordonat ≠ dezordonat (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard