ORBICULÁR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjură pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ORBICULÁR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦ s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționând asupra lor. [Cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ORBICULÁR adj. v. circular, globular, ro-tund, sferic, sferiform. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

orbiculár adj. m., pl. orbiculári; f. sg. orbiculáră, pl. orbiculáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ORBICULÁR1 ~ă (~i, ~e) Care este rotund; circular. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ORBICULÁR2 ~i m. Mușchi sub formă de cerc. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard