Dex.Ro Mobile
Vezi 50 expresii

« Back
ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb2. (Sursa: DEX '98 )

A ORBÍ orbésc 1. intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face să devină orb; a face să piardă vederea. 2) (persoane) A supune acțiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face să piardă clarviziunea sub acțiunea unor factori frapanți. /Din orb (Sursa: NODEX )

ORBÍ vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina puternică m-a ~.) (Sursa: Sinonime )

A orbi ≠ a vedea (Sursa: Antonime )

orbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. orbeáscă (Sursa: Ortografic )

URBI ET ORBI (lat.) către oraș (către Roma) și către Univers – Benedicțiunea papală către credincioșii de pretutindeni. În sens larg, a vesti urbi et orbi, a declara un lucru în auzul tuturor. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
orb   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orb orbul oarbă oarba
plural orbi orbii oarbe oarbele
genitiv-dativ singular orb orbului oarbe oarbei
plural orbi orbilor oarbe oarbelor
vocativ singular
plural

orbi (vb.)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) orbi orbire orbit orbind singular plural
orbește orbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) orbesc (să) orbesc orbeam orbii orbisem
a II-a (tu) orbești (să) orbești orbeai orbiși orbiseși
a III-a (el, ea) orbește (să) orbească orbea orbi orbise
plural I (noi) orbim (să) orbim orbeam orbirăm orbiserăm, orbisem*
a II-a (voi) orbiți (să) orbiți orbeați orbirăți orbiserăți, orbiseți*
a III-a (ei, ele) orbesc (să) orbească orbeau orbi orbiseră
* Formă nerecomandată

orbi (lat.)   invariabil