Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

« Back
ORBÉSC, ORBEÁSCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului2, de orb2. 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb2 + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )

ORBÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru orbi; propriu orbilor. 2) fig. (despre manifestările oamenilor) Care se produce fără participarea activă a rațiunii; mecanic; mașinal; Supunere ~ească. /orb + suf. ~esc (Sursa: NODEX )

orbésc adj. m., f. orbeáscă; pl. m. și f. orbéști (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
orbesc   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orbesc orbescul orbească orbeasca
plural orbești orbeștii orbești orbeștile
genitiv-dativ singular orbesc orbescului orbești orbeștii
plural orbești orbeștilor orbești orbeștilor
vocativ singular
plural

orbi (vb.)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) orbi orbire orbit orbind singular plural
orbește orbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) orbesc (să) orbesc orbeam orbii orbisem
a II-a (tu) orbești (să) orbești orbeai orbiși orbiseși
a III-a (el, ea) orbește (să) orbească orbea orbi orbise
plural I (noi) orbim (să) orbim orbeam orbirăm orbiserăm, orbisem*
a II-a (voi) orbiți (să) orbiți orbeați orbirăți orbiserăți, orbiseți*
a III-a (ei, ele) orbesc (să) orbească orbeau orbi orbiseră
* Formă nerecomandată