ORATÓR, oratori, s. m. Persoană care rostește un discurs, care vorbește în public; persoană care are talentul de a vorbi frumos în fața unui public; retor. – Din lat. orator, fr. orateur. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ORATÓR s.m. Cel care ține un discurs; vorbitor (la o conferință etc.); om care are darul vorbirii, care vorbește frumos. [Cf. lat. orator, fr. orateur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ORATÓR s. m. cel care ține un discurs; vorbitor; om care are darul vorbirii. (< lat. orator, fr. orateur) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ORATÓR s. 1. retor, (prin Bucov.) predicant. (Un mare ~.) 2. v. conferențiar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

oratór s. m., pl. oratóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ORATÓR ~i m. 1) Persoană care ține un discurs în public (făcând uz de un stil elevat). 2) Persoană care are darul de a vorbi frumos și liber în public; vorbitor. /<lat. orator, fr. orateur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

POETA NASCITUR, ORATOR FIT (lat.) poet te naști, orator devii – Lipsa talentului poetic nu poate fi compensată prin studiu. (Sursa: DE ) Copy to clipboard