(A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite
A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală
A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3) Ventuză (pentru bolnavi)
A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală
A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva)
A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare
A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase
A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja
A(-și) lepăda masca = a înceta de a se mai preface, a se arăta sub adevărata înfățișare morală
A-i face cuiva o situație = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziție socială, materială si morală bună
A-i face cuiva o situație = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziție socială, materială și morală bună
A-și da poalele peste cap sau a-și lua (ori a-și pune) poalele în cap = a nu mai ține socoteală de nimic, a depăși orice limită; a da pe față un caracter josnic, imoral
Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme
Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva
Poamă bună = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastâmpărat
Prin (sau cu) viu grai = oral
Pui de lele = a) copil din flori, bastard; derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală
bună-purtare = purtare conformă normelor moralei și educației
ORÁL, -Ă,orali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la gură, care aparține gurii; bucal. ◊ Sunet oral = sunet la articularea căruia aerul trece numai prin gură. ♦ Care se ia pe cale bucală. 2. Care se transmite verbal, din gură în gură. ♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizează graiul viu, vorbirea (în opoziție cu limba scrisă). ♦ (Și substantivat, n.; despre examene) Care se desfășoară prin întrebări și răspunsuri expuse verbal. 3. (În sintagma) Stil oral = fel de exprimare în scris care imită naturalețea exprimării prin viu grai. – Din fr. oral. (Sursa: DEX '98 )
ORÁL, -Ăadj.1. Transmis prin viu grai, verbal; din gură în gură. ♦ (și s.n.; despre examene, probe) Care se face verbal; care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ Stil oral = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2.Sunet oral = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. Care se administrează pe cale bucală. [< fr. oral, it. orale, cf. lat. os, oris – gură]. (Sursa: DN )
ORÁL, -Ăadj. 1. care se transmite prin viu grai. ◊ (despre examene, probe; și s. n.) care se face verbal. ◊ care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ stil ~ = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. sunet ~ = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. cavitate ~ă = gură. 4. (despre medicamente) care se administrează pe cale bucală. (< fr. oral) (Sursa: MDN )
ORÁL adj. 1. vorbit. (Limbă ~.)2. v. verbal. 3.(MED.) v. bucal. (Sursa: Sinonime )
orál adj. m., pl. oráli; f. sg. orálă, pl. orále (Sursa: Ortografic )
orál s. n., pl. oráluri (Sursa: Ortografic )
PER ORÁL adv. Administrat pe cale bucală; (med.) per os. – Per + oral. (Sursa: DEX '98 )
ORÁL ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cuscris) Care se realizează prin vorbire; verbal. ◊ Creație (populară) ~ creație care se transmite prin viu grai, din gură în gură; folclor. 2) Care se administrează pe cale bucală. Tratament ~. /<fr. oral (Sursa: NODEX )
