OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia. (Sursa: DEX '98 )
OPULÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [< fr. opulence, lat. opulentia]. (Sursa: DN )
OPULÉNȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia) (Sursa: MDN )
OPULÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos. (Sursa: Sinonime )
Opulență ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism (Sursa: Antonime )
opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe (Sursa: Ortografic )
OPULÉNȚĂ ~e f. Caracter opulent. /<fr. opulence, lat. opulentia (Sursa: NODEX )
| opulență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | opulență | opulența |
| plural | opulențe | opulențele |
| genitiv-dativ | singular | opulențe | opulenței |
| plural | opulențe | opulențelor |
| vocativ | singular | opulență, opulențo |
| plural | opulențelor |
