OPTOELECTRÓNICĂ s. f. Ramură a electronicii care se ocupă de producerea, măsurarea și folosirea radiației electromagnetice din domeniul optic, precum și de conversia acestei radiații în semnal electric. – Din fr. optoélectronique. (Sursa: DEX '98 )
optoelectrónică s. f. (sil. -to-e-), g.-d. art. optoelectrónicii (Sursa: Ortografic )
OPTOELECTRÓNIC, -Ă I. adj. referitor la optoelectronică. ♦ dispozitiv ~ = dispozitiv care transformă un semnal luminos într-unul electric și invers. II. s. f. ramură a fizicii care studiază relațiile dintre electronică și radiațiile luminoase. (< fr. optoélectronique) (Sursa: MDN )
optoelectrónic adj. m. (sil. -to-e-), pl. optoelectrónici; f. sg. optoelectrónică, pl. optoelectrónice (Sursa: Ortografic )
