OPTIMÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OPTIMÍSM n. 1) (în opoziție cu pesimism) Concepție asupra vieții dominată de încredere în viitor și în oameni. 2) Tendință de a vedea părțile pozitive ale oamenilor și ale realității. /<fr. optimisme, germ. Optimismus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OPTIMÍSM s.n. (op. pesimism) Atitudine, concepție a unui om care privește încrezător viața, viitorul. [Cf. fr. optimisme, germ. Optimismus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OPTIMÍSM s. n. concepție, atitudine a celui care privește încrezător viața, viitorul. (< fr. optimisme, germ. Optimismus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OPTIMÍSM s. v. încredere. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Optimism ≠ pesimism (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

optimísm s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard