OPRÍT2, -Ă,opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri. (Sursa: DEX '98 )
OPRÍT adj. 1. v. închis. 2. v. interzis. 3. v. nepermis. 4. v. prohibit. 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~ din dieta unui bolnav.) (Sursa: Sinonime )
