Dex.Ro Mobile
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. (Sursa: DEX '98 )

OPRIMÁ vb. I. tr. A asupri; a împila. [P.i. oprím. / < fr. opprimer, it. opprimere]. (Sursa: DN )

OPRIMÁ vb. tr. a asupri; a împila. (< fr. opprimer, lat. opprimere) (Sursa: MDN )

OPRIMÁ vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) (Sursa: Sinonime )

oprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. oprím, 3 sg. și pl. oprímă (Sursa: Ortografic )

A OPRIMÁ oprím tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a împila; a exploata. [Sil. o-pri-] /<fr. opprimer (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
oprima   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) oprima oprimare oprimat oprimând singular plural
opri oprimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) oprim (să) oprim oprimam oprimai oprimasem
a II-a (tu) oprimi (să) oprimi oprimai oprimași oprimaseși
a III-a (el, ea) opri (să) oprime oprima oprimă oprimase
plural I (noi) oprimăm (să) oprimăm oprimam oprimarăm oprimaserăm, oprimasem*
a II-a (voi) oprimați (să) oprimați oprimați oprimarăți oprimaserăți, oprimaseți*
a III-a (ei, ele) opri (să) oprime oprimau oprima oprimaseră
* Formă nerecomandată