OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. (Sursa: DEX '98 )
OPRESÍV, -Ă adj. Care oprimă; asupritor, împilator. [< fr. oppressif]. (Sursa: DN )
OPRESÍV, -Ă adj. oprimat. (< fr. oppressif) (Sursa: MDN )
OPRESÍV adj., s. v. opresor. (Sursa: Sinonime )
opresív adj. m. (sil. -pre-), pl. opresívi; f. sg. opresívă, pl. opresíve (Sursa: Ortografic )
OPRESÍV ~ă (~i, ~e) Care oprimă; bazat pe opresiune; asupritor; împilător. [Sil. -pre-] /<fr. oppressif (Sursa: NODEX )
| opresiv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | opresiv | opresivul | opresivă | opresiva |
| plural | opresivi | opresivii | opresive | opresivele |
| genitiv-dativ | singular | opresiv | opresivului | opresive | opresivei |
| plural | opresivi | opresivilor | opresive | opresivelor |
| vocativ | singular | opresivule | opresivo |
| plural | opresivilor | opresivelor |
