OPOZABILITÁTE s. f. Faptul de a fi opozabil (2). – Din fr. opposabilité. (Sursa: DEX '98 )
OPOZABILITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi opozabil. [Cf. fr. opposabilité]. (Sursa: DN )
OPOZABILITÁTE s. f. faptul de a fi opozabil (2). (< fr. opposabilité) (Sursa: MDN )
opozabilitáte s. f., g.-d. art. opozabilității (Sursa: Ortografic )
| opozabilitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | opozabilitate | opozabilitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | opozabilități | opozabilității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | opozabilitate, opozabilitateo |
| plural | — |
