OPĂRÍRE, opăriri, s. f. Acțiunea de a (se) opări și rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OPĂRÍRE s. opăreală. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

opăríre s. f., g.-d. art. opărírii; pl. opăríri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A OPĂRÍ ~ésc tranz. 1) A trata cu un lichid fierbinte (pentru a steriliza, a curăța etc.). ~ rufele. 2) (ființe, părți ale corpului lor) A face să capete arsuri de pe urma acțiunii apei clocotite sau a altui lichid fierbinte. /<bulg. oparja, sb. opariti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE OPĂRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane, mai ales despre copiii mici) A căpăta iritații ale pielii (din cauza căldurii sau a lipsei de curățenie). 2) (despre făină, fân etc.) A-și pierde proprietățile inițiale (sub influența umezelii și a căldurii), căpătând un gust sau un miros neplăcut; a se aprinde; a se încinge. 3) (despre plante) A-și pierde frăgezimea și vlaga, veștezindu-se (din cauza arșiței); a se ofili; a se sfriji. /<bulg. oparja, sb. opariti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OPĂRÍ vb. v. coace. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

opări (opărésc, opărít), vb. – 1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroși, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s. f. (încingere; spuzeală); opăritură, s. f. (înfierbîntare). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

opărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. opăreáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard