ONTOLÓGIC, -Ă, ontologici -ce, adj. Care aparține ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei; ontic. – Din fr. ontologique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
ONTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ontologie. [< fr. ontologique ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
ONTOLÓGIC adj. (FILOZ.) (rar) ontic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
ontológic adj. → logic (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
ONTOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ontologie; propriu ontologiei. /<fr. ontologique (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
ontologic adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular ontolo gic ontolo gicul ontolo gică ontolo gica plural ontolo gici ontolo gicii ontolo gice ontolo gicele genitiv-dativ singular ontolo gic ontolo gicului ontolo gice ontolo gicei plural ontolo gici ontolo gicilor ontolo gice ontolo gicelor vocativ singular — — plural — —
