ONORÁRE s.f. (Rar) Faptul de a onora. [< onora]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ONORÁRE s. v. achitare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Onorare ≠ dezonorare (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

ONORÁ, onorez, vb. I. Tranz. 1. A avea, a manifesta fața de cineva sau ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta. ♦ (Fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A achita, a plati (în termen) o datorie bănească, o poliță etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ONORÁR1, -Ă, onorari, -e, adj. (Înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ONORÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A înconjura cu onor; a trata cu mult respect și considerație (pentru anumite merite). ~ un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu considerație de pe o poziție de superioritate (recurgând la un gest sau act care subliniază atitudinea respectivă față de inferiori). L-a ~at cu o strângere de mână. Ne ~ează cu (sau prin) prezența sa. 3) A umple de onoare; a face să se bucure de onoare. Această sinceritate vă ~ează. 4) A trata cu multă considerație; a prețui în mod deosebit. A-și ~ profesia. 5) (datorii bănești) A achita la termen. 6) fig. (obligații, angajamente etc.) A îndeplini cu corectitudine. /<lat. honorare, fr. honorer, it. onorare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ONORÁ vb. I. tr. 1. A acorda cuiva o considerație deosebită. 2. A achita, a plăti (o datorie, o sumă de bani etc.). ♦ A retribui, a remunera. [Cf. lat. honorare, fr. honorer, it. onorare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ONORÁR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ONORÁ vb. tr. 1. a acorda cuiva o considerație deosebită. 2. a face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. a achita, a plăti (o datorie). ◊ a remunera. (< lat. honorare, fr. honorer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ONORÁ vb. 1. v. aprecia. 2. v. cinsti. 3. v. respecta. 4. v. achita. 5. v. retribui. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ONORÁR adj. v. onorific. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A onora ≠ a dezonora (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

onorá vb., ind. prez. 1 sg. onoréz, 3 sg. și pl. onoreáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

onorár (de onoare) adj. m., pl. onorári; f. sg. onoráră, pl. onoráre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard