ONOMATOPÉIC, -Ă, onomatopeici, -ce, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ, onomatopoetic. [Pr.: -pe-ic] – Din fr. onomatopéique. (Sursa: DEX '98 )
ONOMATOPÉIC, -Ă adj. Cu însușiri de onomatopee; imitativ. [Pron. -pe-ic. / cf. fr. onomatopéique]. (Sursa: DN )
ONOMATOPÉIC, -Ă adj. cu caracter de onomatopee; imitativ. (< fr. onomatopéique) (Sursa: MDN )
ONOMATOPÉIC adj. imitativ. (Cuvânt ~.) (Sursa: Sinonime )
onomatopéic adj. m. (sil. -pe-ic), pl. onomatopéici; f. sg. onomatopéică, pl. onomatopéice (Sursa: Ortografic )
ONOMATOPÉIC ~că (~ci, ~ce) lingv. Care ține de onomatopee; propriu onomatopeei; imitativ. [Sil. -pe-ic] /<fr. onomatopéique (Sursa: NODEX )
| onomatopeic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | onomatopeic | onomatopeicul | onomatopeică | onomatopeica |
| plural | onomatopeici | onomatopeicii | onomatopeice | onomatopeicele |
| genitiv-dativ | singular | onomatopeic | onomatopeicului | onomatopeice | onomatopeicei |
| plural | onomatopeici | onomatopeicilor | onomatopeice | onomatopeicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
