ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ONOMÁSTICĂ f. 1) Ansamblu de nume proprii dintr-o limbă. 2) Disciplină lingvistică care studiază numele proprii. 3) Zi a numelui. /<fr. onomastique (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ONOMÁSTIC, -Ă adj. Referitor la nume de persoane. ♦ Zi onomastică (și s.f.) = ziua numelui. [< fr. onomastique, cf. gr. onoma – nume]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la nume de persoane. ♦ zi ~ă (și s. f.) = ziua numelui. II. s. f. 1. disciplină lingvistică care studiază numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, epocă etc.; onomatologie. (< fr. onomastique, gr. onomastikos) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ONOMÁSTICĂ s. ziua (art). (Când își serbează ~ ?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

onomástic adj. m., pl. onomástici; f. sg. onomástică, pl. onomástice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

onomástică s. f., g.-d. art. onomásticii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard