- Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos
ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate. (Sursa: DEX '98 )
ONESTITÁTE f. 1) Caracter onest; probitate; integritate; cinste. 2) Comportament onest; corectitudine; probitate. /onest + suf. ~itate (Sursa: NODEX )
ONESTITÁTE s.f. Cinste, corectitudine. [< onest + -itate, după fr. honnéteté]. (Sursa: DN )
ONESTITÁTE s. f. cinste, corectitudine. (< onest + -itate) (Sursa: MDN )
ONESTITÁTE s. v. cinste. (Sursa: Sinonime )
onestitáte s. f., g.-d. art. onestității (Sursa: Ortografic )
| onestitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | onestitate | onestitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | onestități | onestității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | onestitate, onestitateo |
| plural | — |
