Dex.Ro Mobile
ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca udele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I.] – Din fr. onduler. (Sursa: DEX '98 )

ONDULÁ vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler]. (Sursa: DN )

ONDULÁ vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr. onduler) (Sursa: MDN )

ONDULÁ vb. 1. v. undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cârlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scârlionți. (Și-a ~ părul.) (Sursa: Sinonime )

ondulá vb., ind. prez. 1 sg. onduléz, 3 sg. și pl. onduleáză (Sursa: Ortografic )

A ONDULÁ ~éz 1. intranz. 1) A se legăna ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie șerpuitoare; a șerpui. 2. tranz. A face să se onduleze. /<fr. onduler (Sursa: NODEX )

A SE ONDULÁ se ~eáză intranz. 1) (de-spre păr) A se face bucle; a deveni buclat; a se cârlionța; a se încreți; a se bucla. 2) (despre păr) A fi aranjat în bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A căpăta formă de valuri. /<fr. onduler (Sursa: NODEX )

ONDÚLĂ s. v. buclă. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
ondula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ondula ondulare ondulat ondulând singular plural
ondulea ondulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ondulez (să) ondulez ondulam ondulai ondulasem
a II-a (tu) ondulezi (să) ondulezi ondulai ondulași ondulaseși
a III-a (el, ea) ondulea (să) onduleze ondula ondulă ondulase
plural I (noi) ondulăm (să) ondulăm ondulam ondularăm ondulaserăm, ondulasem*
a II-a (voi) ondulați (să) ondulați ondulați ondularăți ondulaserăți, ondulaseți*
a III-a (ei, ele) ondulea (să) onduleze ondulau ondula ondulaseră
* Formă nerecomandată

ondulă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ondu ondula
plural ondule ondulele
genitiv-dativ singular ondule ondulei
plural ondule ondulelor
vocativ singular ondulă, ondulo
plural ondulelor