OMUCÍDERE, omucideri, s. f. Omor, crimă, asasinat. – Om + ucidere. (Sursa: DEX '98 )
OMUCÍDERE s. v. crimă. (Sursa: Sinonime )
omucídere s. f. (sil. mf. om-) ucidere (Sursa: Ortografic )
OMUCÍDERE ~i f. rar Crimă constând în uciderea unui om; omor. /om + ucidere (Sursa: NODEX )
| omucidere substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | omucidere | omuciderea |
| plural | omucideri | omuciderile |
| genitiv-dativ | singular | omucideri | omuciderii |
| plural | omucideri | omuciderilor |
| vocativ | singular | omucidere, omucidereo |
| plural | omuciderilor |
