OMUȘÓR, (1 ) omușori, s. m., (2 ) omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (1 ). 2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -ușor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
OMUȘÓR s. (ANAT.) luetă, uvulă, (reg.) gușter, împărătuș, limburuș, mosor, oușor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
omușór (omuleț) s. m., pl. omușóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
omușór (uvulă) s. n., pl. omușoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
OMUȘÓR ~oáre n. (diminutiv de la om ) 1) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; uvulă; gușter; împărătuș. 2) rar Nodul gâtului; mărul lui Adam. /om + suf. ~ușor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
omușor (omuleț; -i) substantiv masculin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular omușo r omușo rul plural omușo ri omușo rii genitiv-dativ singular omușo r omușo rului plural omușo ri omușo rilor vocativ singular — plural —
omușor (uvulă; -oare) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular omușo r omușo rul plural omușoa re omușoa rele genitiv-dativ singular omușo r omușo rului plural omușoa re omușoa relor vocativ singular — plural —
