OMONIMÍE, omonimii, s. f. Faptul sau însușirea de a fi omonim (1); situație în care se află două sau mai multe omonime. – Din fr. h*******e. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OMONIMÍE f. lingv. Fenomen de coincidență a formei unor cuvinte diferite. /<fr. h*******e (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OMONIMÍE s.f. Faptul sau însușirea de a fi omonim; situația în care se află două sau mai multe cuvinte omonime. [Gen. -iei, var. h*******e s.f. / cf. fr. h*******e]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OMONIMÍE s. f. faptul, însușirea de a fi omonim; situație în care se află două sau mai multe cuvinte omonime. (< fr. h*******e) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

omonimíe s. f., art. omonimía, g.-d. art. omonimíei; pl. omonimíi, art. omonimíile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard