OMNISCIÉNT, -Ă, omniscienți, -te, adj. (Livr.) Atotștiutor. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisicens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
OMNISCIÉNT, -Ă adj. (Rar) Care știe totul, atotștiutor. [Cf. fr. omniscient]. (Sursa: DN )
OMNISCIÉNT, -Ă adj. atotștiutor. (< fr. omniscient, lat. omnisciens) (Sursa: MDN )
omnisciént adj. m. (sil. mf. -sci-), pl. omnisciénți; f. sg. omnisciéntă, pl. omnisciénte (Sursa: Ortografic )
OMNISCIÉNT ~tă (~ți, ~te) Care știe tot; cunoscător de tot; atotștiutor. [Sil. -sci-] /<fr. omniscient, lat. omnisciens, ~ntis (Sursa: NODEX )
| omniscient adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | omniscient | omniscientul | omniscientă | omniscienta |
| plural | omniscienți | omniscienții | omnisciente | omniscientele |
| genitiv-dativ | singular | omniscient | omniscientului | omnisciente | omniscientei |
| plural | omniscienți | omniscienților | omnisciente | omniscientelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
