OMNIPREZÉNȚĂ, omniprezențe, s. f. Facultatea de a fi prezent pretutindeni; prezență a cuiva peste tot. – Din fr. omniprésence. (Sursa: DEX '98 )
OMNIPREZÉNȚĂ s.f. Facultatea de a fi omniprezent; prezență a cuiva peste tot. [Cf. fr. omniprésence, lat.bis. omnipraesentia]. (Sursa: DN )
OMNIPREZÉNȚĂ s. f. facultatea de a fi omniprezent; ubicuitate. (< fr. omniprésence, lat. omnipresentia) (Sursa: MDN )
OMNIPREZÉNȚĂ s. (livr.) ubicuitate. (Sursa: Sinonime )
omniprezénță s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. omniprezénței; pl. omniprezénțe (Sursa: Ortografic )
| omniprezență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | omniprezență | omniprezența |
| plural | omniprezențe | omniprezențele |
| genitiv-dativ | singular | omniprezențe | omniprezenței |
| plural | omniprezențe | omniprezențelor |
| vocativ | singular | omniprezență, omniprezențo |
| plural | omniprezențelor |
