OMNIPOTÉNȚĂ s. f. (Livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. [Var.: (înv.) omneputínță s. f.] – Din fr. omnipotence. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OMNIPOTÉNȚĂ f. Caracter omnipotent; putere absolută. /<fr. omnipotence (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OMNIPOTÉNȚĂ s.f. Putere nelimitată; atotputernicie. [Cf. fr. omnipotence, cf. lat. omnis – tot, potentia – putere]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OMNIPOTÉNȚĂ s. f. putere nelimitată; atotputernicie. (< fr. omnipotence, lat. omnipotentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OMNIPOTÉNȚĂ s. v. atotputernicie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

omnipoténță s. f., g.-d. art. omnipoténței (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard