OMÍTERE,omiteri, s. f. Acțiunea de a omite și rezultatul ei; omisiune. – V. omite. (Sursa: DEX '98 )
OMÍTEREs.f. Acțiunea de a omite și rezultatul ei; omisiune. [< omite]. (Sursa: DN )
OMÍTERE s. 1. omisiune, sărire, sărit. (~ unui pasaj din text.)2. v. neglijare. 3. v. ignorare. (Sursa: Sinonime )
omítere s. f., g.-d. art. omíterii; pl. omíteri (Sursa: Ortografic )
OMÍTE,omít, vb. III. Tranz. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.). – Din lat. omittere. (Sursa: DEX '98 )
A OMÍTE omíttranz. A lăsa la o parte în mod voit; a trece sub tăcere. /<lat. omittere (Sursa: NODEX )
OMÍTEvb. III. tr. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i. omít. / < lat. omittere, cf. fr. omettre]. (Sursa: DN )
OMÍTEvb. tr. a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). (< lat. omittere) (Sursa: MDN )
OMÍTE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.)2. a scăpa, (fig.) a mânca. (A ~ o literă la culesul unui text.)3. v. neglija. 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din câte știa că i-ar face plăcere.)5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.) (Sursa: Sinonime )
omíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omít; conj. prez. 3 sg. și pl. omítă; part. omís (Sursa: Ortografic )