OMILÍE, omilii, s. f. Cuvântare bisericească; predică. – Din ngr. omilía. (Sursa: DEX '98 )
OMILÍE s. v. cazanie. (Sursa: Sinonime )
omilíe (omilíi), s. f. – Predică. – Mr. omilie. Mgr. ỏμιλία (sec. XVIII). – Der. omiliar, s. n. (carte de predici). (Sursa: DER )
omilíe s. f., art. omilía, g.-d. art. omilíei; pl. omilíi, art. omilíile (Sursa: Ortografic )
| omilie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | omilie | omilia |
| plural | omilii | omiliile |
| genitiv-dativ | singular | omilii | omiliei |
| plural | omilii | omiliilor |
| vocativ | singular | omilie, omilio |
| plural | omiliilor |
